vineri, 4 iulie 2014

Umbre

merg pe străzi nume fără oameni
carcase lustruite de obidă ori de nepăsare
alunecă  în umbre fără conținut
gol în privirile ce se tot uită-n gol
forme de viață fără de trăire
se deplasează inutil și către nicăieri

merg pe străzi nume fără oameni.

vineri, 27 iunie 2014

șoapte stinse

miroși a cafea și a...
și a foame de început miroși.
simt cum pașii tăi vor trece 
prin sângerările sufletului meu
și văd cum ei își lasă urmele
pe covorul alb,
pe gresia rece,
pe treptele blocului
și mai apoi prin lume.
miroși a cafea, îmi spui...

marți, 27 mai 2014

Goluri cu nume



Îmi curg oameni prin vene

Inima îmi bate în ritmul iubirii fiecăruia
Lacrimile-mi curg din plânsul lor.
Când le e dor, buzele-mi oftează întruna
Și-n suflet le vindec durerea.
Apoi, când un om vrea să plece
Să-și plimbe existența prin lume,
Rămân c-un gol ce-i poartă numele.
Îmi curg oameni prin vene
Și goluri cu nume îmi curg.

vineri, 16 mai 2014

Fluturele alb



mă joc.
e un joc care construiește și dărâmă în egală măsură,
dincolo de noi, de timp, de spațiu și în interiorul lor.
mă joc.
îmi fac lumi din cuvinte. ba cărări îmi fac, sa am de unde pleca.
să am și unde mă întoarce. și lumi. lumi pe cărările mele. le fac și desfac.
mă joc.
poezesc. așa  mi-a spus mie cineva. îmi place cuvântul acesta, desenează.
pune  culori si umbre pune. tablou.
mă joc.
îmi place să așez cuvintele, așa, fără ciment,
ca să zboare fluturi albi, vorbe-fluturi albi,
să-și coloreze aripile în curcubeul ploilor.
mă joc.
poezie. n-am cerut. a venit
într-o seară, picătură în plus, spirală de gânduri.
scriu. mă scriu pe mine. atât.
mi-ajunge. mă citește cine poate, fiecare în cheia lui.
mă joc.
îl inspir pe Cohen, ca să pot expira aer boem
prin seri cu vorbe risipite-n cețuri.
mă joc.
mă inspiră. Satie. Erik.
Portative ce-n note poartă cuvinte, note-pian, sunete-gânduri
potrivite de timp printre gnosienne și gymnopedii.
mă joc.
umplu un suflet. pe-al meu. cu iubire. atât îi încape.
celelalte-s ale minții treceri. absurde si surde.
prin secunde trec și se trec.
mă joc.
unde ? în iubire, în cuvânt. totuna.
de-a lungul cărării, cu mine de-ar trebui să fii, vei fi.
mie în suflet îmi răsar oamenii. așa și tu.
mă joc.
e și el, sburătorul, e și marea, și alb și negru.
proză. și culori, și tu ești. tot.
nu vă dețin așa cum nici eu nu-s a voastră.
ale mele sunt doar emoțiile ce vă conțin.
eu, vouă, la fel. emoție.
mă joc.
până la ultimul cuvânt. acolo, cărările se vor opri,
lumile se vor stinge. poate.
sau poate că-n ultimul cuvânt aflată, future alb mă voi face.
și-mi voi zbura aripile prin curcubeul ploilor.
iar din zborul acesta lumi noi se vor face. și alte cărări.

mă joc.

Năluca




Îmi vii
din timpuri
uitate-n istorii.
Mereu îmi vii aşa,
ca o nalucă
iubită,
undeva, cândva…

joi, 15 mai 2014

Notă pe portativ




Prinsă, între clapele pianului
şi degetele tale,
mi-e inima.
Precum o notă stingheră
ce stă între două linii de portativ,
işi strigă dreptul de a fi cântată
într-o cheie
pe care numai sufletul tău

o ştie.